În municipiul Arad, într-o vreme nu foarte îndepărtată, se găseau trei stadioane cu istorii bogate: Vagonul, Strungul și Telecom. Acestea erau mai mult decât simple locuri de desfășurare a meciurilor de fotbal; erau părți esențiale ale comunității și ale istoriei sportive a României. Cu toate acestea, în ultimele două decenii, aceste stadioane au fost înghițite de peisajul caracterizat de o puternică „urbanizare” pentru a face loc supermarket-urilor și unui mall, lăsând în urmă o amintire a unui patrimoniu pierdut.

Trilogia demolărilor

Primul care a căzut victimă sub furia nemiloaselor buldozere a fost stadionul Vagonul, asta după ce, în 2005, administraţia Falcă a dat undă verde pentru demolarea sa. Astfel, terenul pe care s-a jucat, oficial, primul meci de fotbal din România a fost făcut una cu pământul. Nici valoarea istorică, nici cea sentimentală nu i-a înduioşat pe mai marii oraşului care au considerat la acea vreme că un centru comercial ar fi mult mai potrivit şi că ar creşte renumele municipiului într-un mod în care nimic altceva nu ar fi reuşit.

Terenul „CFR” Sursă foto https://posturi.wordpress.com/2012/12/01/istoria-aradului-in-imagini-partea-xiii-terenuri-de-fotbal/

Aceeaşi tragică soartă a împărtăşit-o şi stadionul Strungul. În 2007 s-a dat autorizaţia de demolare a terenului aflat Calea Aurel Vlaicu, şi imediat, precum ciupercile după ploaie, a apărut şi un mall pe acest teren. Mall care, în prezent, este abandonat şi lăsat să se degradeze. Mall ce pare mai degrabă desprins dintr-o scena a vreunui film de groază.
Ultima victimă din această trilogie a eradicării identităţii sportiv-istorice arădene a fost stadionul Telecom. Acesta a fost vândut la licitaţie de proprietar şi numaidecât edilii au şi pregătit un PUZ pentru ca în loc să fie construit un spaţiu comercial.
Aşadar, în schimbul acestei arene, comunitatea a primit încă un supermarket, iar tradiția și identitatea sportivă a orașului au fost sacrificate, cu lejeritate, în numele profitului şi a betonului.

Terenul „Strungul”-2009 Sursă foto https://posturi.wordpress.com/2012/12/01/istoria-aradului-in-imagini-partea-xiii-terenuri-de-fotbal/

Aradul: un deşert al betoanelor

Deşi legea sportului spune clar că pentru fiecare bază sportivă desfiinţată trebuie construită alta în loc, se pare că la Arad aceste legi nu se aplică.
Municipiul s-a transformat, aşadar, într-un loc arid: au dispărut stadioane, au dispărut spaţii verzi şi au fost înlocuite cu betoane peste betoane. Administraţia locală pare să fie prea puţin interesată de nevoile locuitorilor, prea puţin dispusă să asculte dorinţele cetăţenilor de a avea un parc, de a avea un loc în care să se poată relaxa, plimba sau să participe la diverse evenimente, şi prea puţin implicată în ceea ce presupune o dezvoltare a oraşului pe toate planurile, astfel încât Aradul să fie, într-adevăr, demn de titlul de reşedinţă de judeţ.