Pe terenul unde odinioară se înălța semeț una dintre cele mai mari fabrici de mobilă din Europa, tăcerea domnește acum ca un ecou al unor vremuri demult apuse. IMAR SA, un colos industrial născut din fuziunea a două nume legendare – „Prima Fabrică de Mobilă Arad” (fondată în 1890 de L. E. Lengyel) și „Fabrica de Cherestea Arad” (înființată în 1923 de A. Cornis) – a cunoscut o ascensiune fulminantă, devenind un simbol al Aradului și un furnizor apreciat de casele regale și de marile personalități din întreaga Europa.
Istoria IMAR își are originile în pasiunea unui tâmplar iscusit, L. E. Lengyel, care în 1890 a dat viață unui mic atelier de mobilă. Calitatea excepțională și designul rafinat al mobilei Lengyel au propulsat rapid afacerea spre succes, făcând-o cunoscută în toată Europa. Fabrica a trecut de la producția de serie mică a mobilierului artistic la proiecte ample pentru locuințe, birouri, hoteluri și restaurante, colaborând cu meșteșugari și designeri talentați din Imperiul Habsburgic.
Delicatețea, bogăția detaliilor, designul îndrăzneț și sofisticat au definit stilul IMAR, propulsând fabrica pe culmile succesului național și internațional. Mobilierul IMAR a devenit un simbol al calității și al prestigiului, purtând cu mândrie renumele Aradului dincolo de granițe.
Sub umbrela regimului comunist, IMAR a cunoscut o creștere semnificativă, ajungând să aibă mii de angajați și o producție ce alimenta piețe interne și externe. Mobilierul IMAR, renumit pentru rafinamentul său și calitatea impecabilă, a ajuns să fie comandat chiar și de către liderul comunist la acea vreme, Nicolae Ceaușescu; a decorat palate, case și spații publice, purtând cu mândrie semnătura Aradului.
După 1989, însă declinul Imar a fost dramatic. În 2004, fabrica avea 1.400 de angajați, oferind un trai decent pentru o parte importantă a populației Aradului. Doar 4 ani mai târziu, numărul de muncitori a scăzut drastic la 450, iar în 2010 a ajuns la o cifră de doar 160. Scăderea dramatică a forței de muncă a fost însoțită de o prăbușire a cifrei de afaceri. De la 11,7 milioane de euro în 2004, societatea a ajuns la doar 3,8 milioane de euro în 2008, iar un an mai târziu, cifra de afaceri era de doar 3,5 milioane de euro.
Mai apoi, aflată în prag de faliment, acţionarii fabricii de mobilă au decis la sfârşitul lunii decembrie a anului 2009 să pună lacăt pe porţile a tot ceea ce a reprezentat cândva celebra fabrică IMAR SA.
Astfel, cu o datorie de 7,8 milioane de lei pe care societatea le avea față de statul român, dar și cu acuzații aduse de foștii angajați și transmise mai departe chiar la Curtea Europenă pentru Drepturilor Omului (CEDO), povestea fabricii IMAR SA a ajuns la un tragic deznodământ.
Ce a urmat apoi a fost un lung șir de evenimente și de încercări de a ”fructifica” terenul. S-a încercat o reconversie în zonă comercială și rezidențială, s-a încercat construirea unui mall, case, blocuri, hypermarket, magazin de bricolaj, ba chiar un spațiu comercial legat prin pasarelă de Atrium Mall – însă nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Promisiunile au fost doar… simple vorbe-n vânt.
În cele din urmă, după mai bine de 15 ani de când părea că a fost dat uitării, întinsul teren pe care a funcționat fosta fabrică IMAR de pe Calea Aurel Vlaicu a primit o nouă întrebuințare odată cu inaugurarea parcului de retail dezvoltat de AFI Europe în România.
Desigur, putem spune că ”totuși, dom’le, bine că măcar au făcut ceva!” – o afirmație justă, însă rămânem totuși cu următoarele întrebări în gând: ”Cum de s-a putut lăsa această bijuterie a industriei arădene să se piardă? Cine sunt responsabili pentru această tragică decădere și ireversibilă pierdere a unei părți din identitatea locală?”