Cazul “Cargus” – sau cum să stârneşti mii de huiduieli în câteva secunde
„Festivalul Berii” – festival cu tradiţie în municipiul Arad care a început să fie reluat din anul 2022, după o pauză de 15 ani! – se anunţă să debuteze, în această ediţie, de-a dreptul spectaculos: trupa Cargo împreună cu Filarmonica Arad sunt gata să umple scena şi să încânte publicul prezent cu un show excepţional de rock simfonic.
Concertul – denumit intuitiv „Cargo Clasic” – are un succes incredibil, mii de arădeni prezenţi la eveniment cântă la unison îndrăgitele hituri Cargo şi se lasă seduşi de bagheta dirijorului Marius Hristescu şi de vocile puternice ale Corului Academic pregătit de Robert Daniel Rădoiaş care s-au armonizat excepţional cu bine-cunoscuta voce a solistului Cargo, nimeni altul decât Adi „Baciu” Igrişan.
Totul decurge conform planului. Mulţimea scaldă întregul Ştrand în ropote de apaluze care răsună şi răsună după fiecare piesă. Oameni de toate vârstele sunt aici pentru a vedea şi asculta live una dintre cele mai îndrăgite trupe autohtone, adevăraţi „monştrii sacri” ai rock-ului românesc. Ba mai mult decât atât – nu este un simplu concert pentru Arad, din contră, este un concert simbol. Şi asta pentru că 3 dintre membrii formaţiei sunt arădeni: Adi „Baciu” Igrişan, Tavi Pilan (tobe) și Ionuț Cârjă (clape). Aşadar nu este de mirare că atmosfera creată se resimte la superlativ.
Ultimele acorduri de chitară se aud. Concertul ia sfâşit. Pe scenă urcă edilul municipiului Arad, nimeni altul decât Călin Bibarţ. Primarul a venit pregătit cu discursul electoral, pregătit să se scalde într-o baie de aplauze – pentru că, nu-i aşa, ce moment poate să fie mai potrivit pentru a-ţi exersa demagogia şi pentru a-ţi lăuda mandatul decât după un concert rock la care au fost prezenţi mii de oameni?
Problema este că primarul nu anticipase ce tocmai avea să se întâmple: un ropot de huiduieli care aveau să îl facă să părăsească scena şi, implicit şi Festivalul, vijelios.
Dar ce s-a întâmplat, de fapt?
Ajungem acum în relatarea noastră la cea mai interesantă parte, la punctul culminant, dacă vreţi, al întregii poveşti – gafa comisă de edilul Aradului care a făcut înconjurul ţării, a apărut în toate ştirile prin toate pubicaţiile şi pe la toate televiziunile, dar mai ales a fost un subiect fructuos pentru toţi utilizatorii de social media, care nu au întârziat să transforme toată scena într-o memă de râsu’ plânsu’.
Cocoţat pe scena Festivalului, într-o adevărată simfonie a huiduielilor publicului, primarul Călin Bibarţ îşi începe discursul şi îl continuă cu tenacititate, în ciuda mulţimii vizbil deranjate de prezenţa sa. Şi nu doar că îl continuă, ci o face şi în mare stil cu o greşeală care nu a fost doar o data comisă… ci de două ori.
Aşadar, poate de la emoţii, poate sub persiunea publicului sau, pur şi simplu, din „neatenţie”, primarul a cam încurcat numele formaţiei cu numele firmei de curierat – şi aşa, în doar câteva secunde Cargo a devenit Cargus şi „Dacă ploaia s-ar opri” a devenit „Dacă coletul ar sosi”.
Eh… dom’le a greşi e omeneşte, se întâmplă şi la case mai mari, nimeni nu-i perfect. Desigur – însă să faci acceaşi greşeală de două ori, în acelaşi discurs, e deja ruşinos. Mai ales în acest context. Mai ales cu membrii formaţiei alături. Mai ales atunci când o bună parte dintre ei sunt de-ai casei -vorba aceea.
Într-adevăr, lucrurile s-au mai liniştit de atunci. Primarul şi-a cerut scuze, atât în mod public – postând pe social media – cât şi personal, formaţiei Cargo. Puteţi crede că subiectul este unul care aparţine deja trecutului. Care a creat vâlvă şi a fost motiv de miştouri şi de cancan la vremea sa, apoi în 2-3 zile s-au găsit alte subiecte de discuţie care au captat interesul publiclui larg. Aşa este – trăim pentru senziţionalism şi pentru bârfa momentului. Poate de aceea au fost trecute cu vederea şi uitate multe dintre acţiunile politicienilor şi a oamenilor influenţi -gafe care nu spun ceva doar despre ei ca şi indivizi, ci despre noi ca şi naţiune. Poate de aceea nimic nu s-a schimbat de la ’89 încoace. Poate de aceea nici nu se va întâmpla asta.
În schimb, poate că ar trebui să îngropăm paradigma care ne caracterizează atât de bine şi pe care o purtăm, cu o oarecare mândrie chiar, conform căreia aşa e românul – face haz de necaz.
Doar că, vedeţi voi, acest haz de necaz ne-a adus în punctul în care suntem acum. Oricât de plăcut ar fi acest mecanism de apărare în faţa nedeprtăţilor, nepăsărilor şi ilegalităţilor comise de cei de la putere, este în egală măsură şi un anestezic puternic.
Poate că ar fi momentul să ne trezim din această maladie a caterincii şi să fim mai prezenţi în momentul actual, să ne deschidem mai larg ochii, să ne ciulim urechile şi să ne facem vocea auzită. Poate doar aşa putem să generăm, într-adevăr, o schimbare.