Cinematograful Studio – o adevărată filă din istoria Aradului, fiind şi primul cinematograf al oraşului- situat la parterul Palatului Bohuș, este unul dintre spaţiile despre a cărui existenţă Primăria Arad pare că a uitat. 

Acum 11 ani, spaţiul intra în posesia municipalităţii, iar de atunci până în prezent situaţia acestui cinematograf se prezintă precum o tragi-comedie: nimeni nu face nimic, nimeni nu îşi asumă vreo răspundere, toată lumea învinovăţeşte pe toată lumea, toţi fac abstracţie de orice simţ al răspunderii şi al datoriei, asta în timp ce pacientul zace tăcut şi suferind, sperând totuşi că cineva îi va oferi şi lui, în cele din urmă, primul ajutor. 

Camera! Motor! … Lipsa de acţiune! 

Clădirea care găzduieşte (ceea ce a mai rămas din cândva celebrul cinema Studio) a fost proiectată de  Szántay Lajos şi inaugurată în 1913. Ceea ce este de remarcat este faptul că, pentru prima oară din istoria arhitecturală a Aradului, s-au folosit planşee din beton armat, fiind totodată şi prima clădire, din municipiu, cu încălzire centrală. La parterul clădirii au fost proiectate două spaţii, iar într-unul dintre acestea şi-a desfăşurat activitatea Cinematograful Studio. 

Însă, gloria de altădată a apus, iar de mai bine de un deceniu şi jumătate peste sala – cândva plină – a cinematografului s-a aşternut praful, igrasia şi… indiferenţa conducerii locale. 

În anul 2011, în baza unei Ordonanţe a Guvernului, Consiliul Local a preluat sala de cinema Studio de la Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor România Film – condiţia predării fiind aceea de a reabilita spaţiul şi de a asigura continuarea funcţionării şi existenţei activităţii de proiecţie de film. 

În 2017, conducerea locală anunţa cu surle şi trâmbiţe că sunt în plin proces de întocmire a proiectului tehnic pentru Cinema Studio, astfel încât,  “maxim anul viitor” să aibă loc o licitaţie publică pentru modernizarea interiorului. 

Ce s-a întâmplat după însă rămâne… o nebuloasă. 

Cert este că în anul 2019, consilierii locali au aprobat, cu unanimitate de voturi, Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenții  pentru obiectivul de investiție „Reabilitare cinematograf Studio Arad” – o veste mult aşteptată de ani şi ani de zile –  care a rămas, din păcate, doar o veste. Şi asta pentru că, proiectul de 16 milioane de lei (cu o durată de realizare de 24 de luni!) a rămas doar un proiect.  

La vremea respectivă, edilul liberal, Călin Bibarţ, făcea nişte declaraţii extrem de curajoase, am spune noi. Primarul municipiului vorbea despre cum vor transforma sala de cinema într-un spațiu multifuncţional, despre cum se dorea schimbarea înfăţişării întregii clădiri, despre cum se va investi, se va face, se va drege, se va reda arădenilor acest spaţiu menit activităţilor cu caracter cultural şi de divertisment. 

Şi, cu toate acestea, anii au trecut şi nimic nu s-a întâmplat. Nici măcar o schelă, nici măcar o mână de glet aruncată sau vreun scaun schimbat. Ba mai mult decât atât, Primăria a sărit chiar şi peste plata cheltuielilor comune ale imobilului, în decursul a mai multor luni. Astfel că, asociaţia de proprietari de la Palatul Bohuş a apelat la instanţă şi a şi câştigat procesul, în luna februarie a anului curent. Astfel că, Primăria municipiului Arad a ajuns să fie obligată să plătească restanţele, în valoare de aproape 153.000 de lei, penalizările, în valoare de aproximativ 28.000 de lei, dar şi cheltuielile de judecată, de peste 1200 de lei!  

De ce la alţii se poate şi la noi nu? 

Ne este aproape imposibil să nu privim şi la oraşele vecine şi să nu ne întrebăm: “De ce dom’le la alţii de poate şi la noi nu?”

Înainte să ne uităm la exemplele grăitoare de bune practici, haideţi să răspundem la acest “la noi nu”.

La noi nu se poate dintr-un motiv destul de evident: nu se poate pentru că nu se vrea. Nu se poate pentru că nu există interes. Nu se poate pentru că jocurile politice şi de putere sunt mai importante decât nevoile, reale şi de drept, ale arădenilor. Nu se poate pentru că există o conducere deficitară, incapabilă şi incompetentă. 

De asta, dragi cititori, nu se poate! 

Spre exemplu, acolo unde s-a vrut, s-a şi putut. În Timişoara, cinematografele de cartier, cinematografele istorice, care ajunseseră o ruină, au primit o nouă şansă.

Este vorba, bineînţeles, despre Cinema Victoria. Acest cinematograf a fost printre primele foste săli ale RADEF (Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor România Film) care a ajuns să fie reabilitată. 

Lucrările au început în anul 2018, în mandatul primarului Dominic Fritz, investiţia s-a ridicat la două milioane de euro, iar cinematograful a fost inaugurat în 2022. 

În prezent, la Cinema Victoria nu au loc doar proiecţii de film, ci şi spectacole de teatru şi alte evenimente culturale, precum concerte sau expoziţii. 

În egală măsură, cel de-al doilea cinematograf din Timişoara se pregăteşte să îşi reia activitatea, şi să se transforme într-un centru multifuncţional pentru activităţi culturale. Este vorba despre Cinema Timiş, situat în Piaţa Victoriei, a cărui reabilitare a început în luna februarie a anului 2022. Cu o investiţie de peste 19 milioane de lei, acest şantier este aproape finalizat şi, în curând, îşi va deschide porţile pentru timişorenii de toate vârstele, punându-le la dispoziţie două săli: una dedicată concertelor şi pieselor de teatru independent, iar cea de-a doua, dedicată proiecțiilor de filme, spectacolelor şi concertelor, având şi o capacitate de aproape 500 de locuri! 

Aşadar, suntem oare sau nu suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm: Până unde va merge nepăsarea conducerii locale arădene? Până când vor fi neglijate nevoile cetăţenilor de a-şi petrece timpul liber într-un mod plăcut şi educativ? De ce la alţii se poate şi la noi nu? Cine este, cu adevărat, responsabil de lipsa iniţiativelor şi a demarării unor acţiuni? Ce se va alege de viitorul Aradului? Cum putem, oare, să facem o schimbare?