Un eșec administrativ local, extrem de costisitor plătit din bani publici – astfel se poate rezuma povestea tragică a sistemului de termoficare a municipiului Arad.
Zeci de ani, mai mulți primari și, totuși, nicio rezolvare a acestei găuri negre a bugetului local. Fiecare edil care a ocupat fotoliul a promis că va rezolva acest calvar pe care arădenii sunt obligați să îl suporte, în fiecare iarnă. Însă realitatea din teren este cu totul alta: nimeni nu a făcut nimic concret, pierderile s-au înmulțit direct proporțional cu binele cunoscute promisiuni și declarații despre ”retehnologizare”, ”bani europeni”, ”investiții peste investiții”, iar toate aceste lucruri au dus la un rezultat pe care, poate că mulți dintre arădeni l-au prevăzut: producătorul CET Arad a intrat în faliment.
Incompetență, ticăloșie sau pur și simplu… ghinion?
Timp de 16 ani de zile, administrația locală a investit sume colosale din fonduri guvernamentale și locale, iar prin intermediul deciziilor și voturilor iresponsabile, centrala, care a produs energie electrică și energie termică, încă din anul 1960, a ajuns într-o perioadă de insolvență, încununată ”cu succes” de falimentul oficial, declarat în anul 2022.
Timp de 16 ani de zile, s-au organizat nenumărate dezbateri publice cu specialiștii din domeniul energiei și cu membrii Consiliului Local, pe subiectul dezvoltării, modernizării și contorizării rețelei de termoficare. S-au prezentat soluții de dezvoltare și îmbunătățire a serviciului de alimentare cu energie: de la proiecte de cogenerare, la proiecte care presupun utilizarea surselor regenerabile de energie (solară, geotermală, biomasă sau biogaz).
Din nefericire, nimeni din conducerea CET-urilor sau a administrației publice locale nu a fost, realmente, interesat să adopte și să implementeze soluțiile prezentate de specialiști pentru producerea eficientă, economică și nepoluantă a energiei termice necesare pentru incălzire și furnizarea apei calde de consum către locuințele arădenilor.
Debranșări în masă, scandal în instanță și o situație incertă
După falimentul declarat al CET Arad, CET Hidrocarburi SA Arad a devenit singurul operator al serviciului public de alimentare cu energie termică a municipiului, însă nici aici lucrurile nu se prezintă ca fiind mai bune sau mai sigure, și asta pentru că CET Hidrocarburi are o situație financiară și juridică dificilă.
Mai mult decât atât, ce se întâmplă între cei doi operatori, sfidează limitele raționalului și pare să fie o scenă desprinsă dintr-o comedie absurdă: CET Arad SA solicită cca. 27 milioane de lei de la CET Hidrocarburi pentru a acoperi datoriile plus penalizările pentru neplata lor, însă CET Hidrocarburi susține că are doar 23 milioane de lei, întrucât nu se pune problema unor penalizări. Pe de altă parte, CET Hidrocarburi e în instanță cu CET Arad SA, acuzând centrala mare că nu și-a onorat serviciile în anul 2019.
Situația actuală, de râsu’ plânsu’ -vorba poetului- se răsfrânge, din păcate, asupra arădenilor, transformându-i în niște victime colaterale ale jocului de putere și influență, un joc la care nu și-au dat acordul să participe și care, toutși, îi afectează în mod direct.
Astfel se explică și debranșările în masă: cetățenii s-au săturat de prețul mare a gigacaloriei și de serviciile proaste primite (apă rece în loc de apă caldă și căldură cu țârâita).
Paradoxal, cu un număr în scădere al utilizatorilor racordați la sistemul centralizat (doar 34% din populație mai este racordată) Aradul continuă să aibă unul dintre cele mai mari tarife aferente acestui serviciu, fapt ce a forțat municipalitatea să acopere lunar 66% din preț prin subvențiile asigurate din bugetul local!
Însă haideți să privim spre viitor optimiști: promisiunile de îmbunătățire venite din partea conducerii locale, par să curgă – măcar ele dacă apa caldă prin robinetele arădenilor nu!
Astfel, cu multă speranță și bucurie, primarul liberal Călin Bibarț a anunțat că o investiție calculată la 553 de milioane de lei va fi făcută pentru retehnologizarea CET Hidrocarburi! Din acest total, undeva la 62% va fi asigurat din fonduri europene nerambursabile, iar 38% ar urma să fie acoperit de Primărie, astfel încât centrala să se ”bucure” de prima investiție, de după 1989, în instalații noi!
Cu toate acestea, nouă ni se pare că primarul actual cântă același cântec la căpătâiul CET-ului: un adevărat bocet de jale care conține versurile deja celebre, auzite și din gura celor care au fost înaintea sa, asta în timp ce CET-ul, încet dar sigur, alunecă într-o moarte clinică, fără vreo speranță, reală, de a-și reveni vreodată.
Așadar, ca și gânduri de final, ne permitem să vă adresăm o întrebare: Oare câte străzi pline de gropi ar fi putut fi asfaltate, oare câte modernizări în sistemul sanitar ar fi putut fi întreprinse și oare câte școli și grădinițe ar fi putut fi renovate din toate aceste zeci de milioane de lei cheltuiți anual în această groapă fără fund a Primăriei?
