Situat între cele 2 mari oraşe reprezentative pentru zona de vest a ţării – Oradea şi Timişoara – municipiul Arad, supranumit „Oraşul Palatelor”, abia se chinuie să “supravieţuiască”, nefiind vorba de a ţine pasul sau măcar de a încerca să o facă, cu cele două mari oraşe vecine.
Lipsa unei viziuni de dezvoltare clare şi concrete, precum şi incapacitatea conducerii liberale din ultimii 20 de ani de a înţelege şi de a ajunge la un consens legat de investiţiile necesare, au adus Aradul în punctul în care se află acum: o corabie aflată în derivă – înceată, dar sigură.
Între glorie şi decădere
Făcând o rapidă trecere în revistă a istoriei recente a Aradului putem observa cum, atât perioada de “domnie” a primarului liberal Gheorghe Falcă, precum şi a urmaşului său de drept, Călin Bibarţ, au reuşit doar să şteargă şi mai mult din strălucirea de altădată a oraşului.
Industria s-a făcut praf, sistemul sanitar ar avea nevoie de o resuscitare de urgenţă, tencuiala cade de pe clădirile istorice care nu se află în centrul urbei, siguranţa, per ansamblu, a cetăţenilor este dubitabilă. Străzi întunecate, gunoaie peste tot, oameni fără adăpost care cerşesc, scandaluri în miez de noapte – toate întregesc fresca unui oraş lăsat de izbelişte.
Cât despre potenţialul turistic sau cel al dezvoltării infrastructurii sportive… nici nu mai vorbim.
“Litoralul Vestului” – Ştrandul Neptun, cel care era, cândva, punctul central al divertismentului şi relaxării, locul care aduna mii de turişti din toată ţara (şi nu numai!) zace acum cu umilinţă şi ruşine în faţa reputaţiei pe care a avut-o cândva şi în faţa a ceea ce ar putea să devină dacă s-ar ocupa cineva, realmente, de soarta sa.
Mult lăudatul şi preaslăvitul stadion Francisc Neuman, în care Primăria a “pompat” nu mai puţin de 15 milioane de euro din bugetul local, a necesitat intervenţii peste intervenţii de la inaugurare. Şi asta pentru că s-au descoperit tot felul de deficienţe, ajungându-se la o altă investiţie – de această dată de doar 13 milioane de lei! – la doar 2 ani de la darea sa în folosinţă.
În ceea ce priveşte posibilitățile şi oportunităţile de dezvoltare profesională pe care oraşul de pe Mureş le oferă… putem să spunem doar atât: conform statisticii furnizate de Institutul Naţional de Statistică, Aradul a pierdut, în doar doi ani, peste 4.500 de salariaţi!
Dar să stăm liniştiţi, nu-i aşa, pentru că promisiunile există! Şi ce bine că există… însă vorba multă, sărăcia omului. Prin urmare, să ne mulţumim, totuşi cu ce avem: o mare regenerare urbană a Aradului, mult trâmbiţată şi fluturată în sus și-n jos – regenerare care presupune, de fapt, doar o betonare intensivă de spaţii verzi şi o tăiere la foc automat a arborilor aflaţi între blocurile din cartierele arădene.
Punct, contrapunct: să privim în curtea vecinilor
O veche vorbă spune că mai bine te uiţi în propria curte, decât în cea a vecinului – însă cum poate un oraş să se dezvolte şi să înveţe bunele practici ale unei administraţii sustenabile, decât prin comparaţie şi prin puterea exemplului?
Şi nici nu trebuie să privim prea departe, decât la 60 de km în sud şi la puţin peste 100 de km în nord. La aceste distanţe vom descoperi cele două oraşe care sunt precum doi piloni ai Vestului: Timişoara şi Oradea.
Oraşul de pe Bega se bucură, anul acesta, de titlul de Capitală Europeană a Culturii, iar acest lucru vine, bineînţeles, la pachet cu o mulţime de concerte, expoziţii, vernisaje, conferinţe, invitaţi de excepţie şi… mulţi turişti! Timişoara devine, astfel, un important punct nu doar pe harta României, ci pe cea a întregii Europe!
Mai mult decât atât, în ultima perioadă, investiţiile majore s-au îndreptat spre nevoile reale ale cetăţenilor: infrastructură (importante bulevarde au intrat în reparaţii), transport public (au fost achiziţionate noi tramvaie şi autobuze electrice), bugetare participativă şi zona evenimentelor culturale şi de divertisment. Astfel, spre deosebire de Arad, Timişoara a reuşit să dea startul la bălăceală şi relaxare odată cu inaugurarea celui mai mare aquapark termal din vestul ţării. A reuşit să organizeze festivaluri care deja devin puncte de reper pentru tineret, şi nu numai: Flight Festival, Embargo Festival, PLAI Festival sau Vest Fest fiind doar câteva dintre ele.
În altă ordine de idei, şi Oradea s-a dezvoltat vertiginos în ultimii ani, ajungând să fie un etalon al frumuseţilor arhitecturale, al curăţeniei şi al bunei administraţii locale – fapt ce a făcut-o numaidecât o destinaţie turistică preferată atât de români, cât şi de străini.
Mai mult decât atât, Agenţia de Dezvoltare Locală Oradea a reuşit să atragă, în anul 2022, investiţii de 810 milioane de euro, din care 160 de milioane de euro în parcurile industriale şi 650 de milioane de euro în afara acestora! Totodată, s-au implicat şi în activităţi de promovare a oraşului, în susţinerea antreprenoriatului, educaţiei, precum şi în demersurile pentru construirea locuinţelor de serviciu.
Iar perspectivele de viitor sunt încurajatoare, şi asta pentru că, proiectul de buget privind investiţiile din anul 2023 al municipiului Oradea prevede o valoare record de 1,15 miliarde de lei, cea mai mare din istoria locală!
Aşadar, având toate aceste date, privind în stânga şi în dreapta, ca mai apoi să ne întoarcem privirea către “curtea” proprie, suntem mai mult decât îndreptăţiţi să ne întrebăm – şi să îi întrebăm pe cei aflaţi la conducere – cu o reală îngrijorare: “Aradul, încotro?”.